pribói (priboáie), s. m. – 1. Găuritor, perforator. – 2. Repeziș, vîltoare, taluz pe malul apei, care deviază curentul. – 3. (S. m.) Varietate de geraniu (Geranium macrorrhizum). – Var. briboi. Sb. priboj, slov. preboj (Cihac, II, 290; Conev 67; Candrea; Bologa, Dacor., V, 479-82). Sensul 2 se explică prin lovirea apei de stînca gata să se găurească. – Der. priboi, vb. (a găuri, a perfora). Vezi definitia »

țipói s.m. (reg.) ardei iute; țipar. Vezi definitia »

pietroi, bolovan Vezi definitia »

Voi sa-mi spuneti. Eu nu i-am gasit explicatia aici. Vezi definitia »

cioroi, -oaică, cioroi, -oaice s. m., sf. (peior.) 1. țigan. 2. negru. Vezi definitia »