grípcă (grípci), s. f. – 1. Unealtă care servește la curățarea doagelor. – 2. Roată cu zimți. – Var. grifcă, hripcă, sgripcă. Bg. ogripka (Conev 62; Candrea, GS, VI, 324; Scriban), din sl. greti, grebą „a răzui”, dintr-un sl. gribka, după DAR, din sb., bg. zagribam „a răzui”, după Skok 70). Vezi definitia »

a sta smirnă expr. 1. a sta nemișcat / în poziție de drepți. 2. a fi obedient. Vezi definitia »

FACOMATÓZĂ s. f. acțiune caracterizată prin prezența unor mici chisturi sau tumorete care afectează mai ales țesuturile de origine ectodermică (pielea, sistemul nervos etc.). (< fr. phacomatose) Vezi definitia »

scăzálcă s.f. (înv.) bețișor cu care se se arată ceva la hartă, la tablă, pe un panou. Vezi definitia »

TABLATÚRĂ s.f. Sistem vechi de notație muzicală cu ajutorul literelor alfabetului și al altor semne așezate pe linii paralele. [Var. tabulatură s.f. / < fr. tablature, cf. lat.med. tabulatura, germ. Tabulatur]. Vezi definitia »