teren arabil, de obicei îngrădit, pe care se cultivă legume, flori, pomi fructiferi. Vezi definitia »

PLEN s. n. totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. (< lat. plenum) Vezi definitia »

BERGEN [baérgan], oraș în SV Norvegiei, port la Oc. Atlantic; 211,2 mii loc. (1989, cu suburbiile). Șantiere navale. Siderurgie, prelucrarea petrolului, ind. electrotehnică, textilă și alim. Export de pește. Universitate. Muzee. Palatul Haakonshallen (sec. 13), catedrală (sec. 13). Vezi definitia »

PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a paleogenului (1), caracterizată prin apariția unor noi asociații de foraminifere și prin dezvoltarea rapidă a mamiferelor placentare; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. Vezi definitia »

TOT-TERÉN adj. inv. (despre autovehicule) echipat astfel încât să poată circula, cu aceleași performanțe, pe orice teren. (după fr. tout-terrain) Vezi definitia »