FURNITÚRĂ s. f. (pl.) 1. marfă, obiecte furnizate. ◊ obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.). (< fr. fourniture) Vezi definitia »

mămăligă, mămăligi s. f. 1. v. mălai-mare. 2. semnul începătorului (pe parbrizul automobilului). Vezi definitia »

CÍMĂ, cime, s. f. Tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare. – Din fr. cyme. Vezi definitia »

CATOGENÉZĂ s. f. formare a rocilor sedimentare, ale căror particule s-au deplasat, în faza de depunere, sub acțiunea gravitației. (< fr. catogenèse) Vezi definitia »

pretíndă, pretínde, s.f. (înv.) pretenție. Vezi definitia »