ALÁMĂ, (2, 3) alămuri, s. f. 1. Aliaj de cupru și zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, ușor de prelucrat, cu numeroase și variate întrebuințări în industrie. 2. (La pl.) Obiecte de alamă (1); alămărie². 3. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat din alamă (1). – Cf. it. lama „placă de metal”. Vezi definitia »

CUADRIRÉMĂ s.f. v. cvadriremă. Vezi definitia »

PIRETRÍNĂ s.f. Substanță insecticidă extrasă din piretru, care nu este toxică pentru oameni. [< fr. pyréthrine]. Vezi definitia »

IMPRUDÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de prudență. 2. faptă, vorbă etc. nesocotită. (< fr. imprudence, lat. imprudentia) Vezi definitia »

TRÓSCOVĂ, troscove, s. f. (Bot.) Troscot¹. – Din trosc[ot] + suf. -ovă. Vezi definitia »