DETECTÓR s. n. 1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substanțelor toxice de luptă, a radiațiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc. ♦ ~ de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 2. ~ de minciuni = aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice și a emoțiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu. (< fr. détecteur) Vezi definitia »

PĂLTIÓR, păltiori, s. m. 1. (Pop.) Păltinaș. 2. Coacăz sălbatic, cu fructe roșii și acre; pomușoară (Ribes petraeum). [Pr.: -ti-or] – Paltin + suf. -ior. Vezi definitia »

BRUIÓR s. n. emițător pentru bruiajul emisiunilor radiofonice. (< fr. brouilleur) Vezi definitia »

STUCATÓR s.m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Cf. fr. stucateur]. Vezi definitia »

PROFANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care profanează. (< fr. profanateur, lat. profanator) Vezi definitia »