podvíg, podvíguri, s.n. (înv.) 1. pedeapsă (în post și rugăciuni) impusă de preot după spovedanie; canon, penitență. 2. cingătoare purtată de călugări. Vezi definitia »

GIG¹, giguri, s. n. Val mare de pânză. – Magh. vég. Vezi definitia »

hantaríg, hantaríge, s.n. (reg., înv.) cumpăna fântânii. Vezi definitia »

whig (angl.) [pron. ŭig] s. m. Vezi definitia »

sușíg, -ă, s.n., adj. (reg.) 1. (s.n.) lipsă, nevoie. 2. (adj.; despre oameni) lipsit de bani. Vezi definitia »