pîrlóg (-oáge), s. n. – Țarină, ogor negru. – Var. pîrloagă, Trans., prilog, Olt. priloagă. Megl. părloagă. Sl. prĕlogu „schimb” (Cihac, II, 246; Conev 41), cf. sb. prijelog, slov. prêlog, mag. parlag. – Der. împîrlogi, vb. (a lăsa ogor negru). Vezi definitia »

ONTOLÓG, -Ă, ontologi, -ge, s. m. și f. Ontologist. – Din ontologie (derivat regresiv). Vezi definitia »

OFIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în ofiologie. [Pron. -fi-o-. / cf. germ. Ophiolog]. Vezi definitia »

PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. Vezi definitia »

MONOLÓG s.n. 1. Scenă dintr-o piesă de teatru în care vorbește un singur personaj. ♦ Mică piesă comică recitată de un singur personaj. ◊ Monolog interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești. 2. Vorbire cu sine însuși a cuiva. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. monologue, gr. monologos < monos – singur, logos – vorbire]. Vezi definitia »