CERÁMIC, -Ă, ceramici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica și arta prelucrării argilelor, pentru a se obține, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea lui, diverse obiecte. ♦ Obiect obținut prin această tehnică. ♦ Material din care se obțin astfel de obiecte. 2. Adj. (Despre obiecte sau materiale) Obținut prin tehnica ceramicii (1); referitor la ceramică, de ceramică. – Din fr. céramique. Vezi definitia »

ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -e, adj. De algebră, privitor la algebră. – Fr. algébrique. Vezi definitia »

TAXIOLÓGIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din taxiologie. Vezi definitia »

HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adv.) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră). Vezi definitia »

vârtélnic (rar) adj. m., pl. vârtélnici; f. vârtélnică, pl. vârtélnice Vezi definitia »