Definita cuvantului bucea
buceá (bucéle), s. f. – 1. Căptușeală metalică în interiorul unui butuc de roată. – 2. Cerc, manșon, inel în general. Var. buccea, boccea, bucșe(a), bocșa, bocie. Lat. bŭccella „guriță” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „îmbucătură mică”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influența pol. buks(a) „butucul roții” (› rom. bucșe), cf. Cihac, II, 31, și poate a lui boccea. În orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bucea
a-și scuipa fierea expr. a vorbi cu ură. Vezi definitia »
BÎLEA, lac glaciar în M-ții Făgăraș, la 2.034 m alt.; 0,46 km2. Ad. max.: 11 m. Din el izv. rîul cu același nume (22,5 km). Punct turistic. Cabană. Pe aici trecea șoseaua transfăgărășană (inaugurată în 1974). Linie de teleferic (804 m diferență de nivel) între Bîlea-lac și Bîlea-cascadă (inaugurată în 1975). În jurul lacului B., există rezervația naturală complexă omonimă (120,40 ha), cu vegetație variată, constituită din tufărișuri de smîrdar (Rhododendron kotschyi) și merișor (Vaccinium vitis-idaea) și numeroase alte plante, printre care rogozuri (Carex pyrenaica, C. dacica), garofița de munte (Dianthus compactus), floarea de colți (Leontopodium alpinum). Vezi definitia »
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. Vezi definitia »
a se bate pe burtă cu toată lumea expr. a fi exagerat de sociabil. Vezi definitia »
șistereá, șisteréle, s.f. (reg.) unealtă de dulgherie. Vezi definitia »