mortișág s.n. (reg.) măcel, masacru. Vezi definitia »

BUNCEÁG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. scr. bučak. Vezi definitia »

ștopleág, ștoplége, s.n. (reg.) 1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; țeapă, ghimpe, șteap. 2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn. 3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului după tăiere. Vezi definitia »

vag (-gă), adj. – Confuz, nedeterminat. Fr. vague. – Var. vagabond (var. vulgară bagabont, vagabonț), s. m., din fr. vagabond, cf. mr. vagabondu ‹ it. vagabondo; vagabondaj, s. n., din fr. vagabondage. Vezi definitia »

șpilvág, șpilváguri, s.n. (reg.) bucată de lemn așezată transversal pe oiște, de care se prind orcicurile. Vezi definitia »