FULGURÁȚIE s. f. 1. fulgere fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei. 2. scânteie electrică de înaltă frecvență pentru cauterizări. 3. (fig.) emanație bruscă. (< fr. fulguration, lat. fulguratio) Vezi definitia »

EUDIOMETRÍE s. f. determinare a compoziției unui gaz cu eudiometrul. (< fr. eudiométrie) Vezi definitia »

SEXDÚCȚIE s. f. mecanism prin care se efectuează transferul de fragmente cromozomiale prin intermediul unui factor de fertilitate. (< fr. sexduction) Vezi definitia »

AUTORIZÁȚIE, autorizații, s. f. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (Concr.) Document oficial prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorisation. Vezi definitia »

IZOMEROGAMÍE s. f. copulație a doi gameți identici morfologic, dar sexual diferiți sub aspect fiziologic. (< fr. isomérogamie) Vezi definitia »