Definita cuvantului buclă
búclă (búcle), s. f. – Cîrlionț, zuluf. Fr. boucle.Der. bucla, vb. (a ondula, a încreți), din fr. boucler; buclarisi, vb. (a greși lovitura, a o da în bară), a cărei formație nu este clară. Fiind vorba de un cuvînt curent în argoul elevilor, și avînd în vedere terminația sa, proprie înprumuturilor din ngr., presupunem că este vorba de fr. boucler „a ține la arest”, sau „a pedepsi un elev interzicîndu-i să plece”; în acest caz ar fi termen importat la începutul sec. XIX, în epoca primelor licee franceze din București și Iași. Nu este probabilă explicația lui Scriban, care pleacă de la bg. burak „sfeclă”, pentru a construi un vb. *buraklisam „mă înroșesc”.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buclă
CICLOALCHÉNĂ, cicloalchene, s. f. (Chim.) Hidrocarbură ciclică nesaturată cu o dublă legătură în moleculă. [Pr.: -clo-al-] – Din fr. cicloalkène. Vezi definitia »
ENANTIÓZĂ s. f. nume dat în anumite sisteme filozofice fiecăruia dintre cele zece opoziții socotite ca sursă a oricărui lucru. (< fr. énantiose) Vezi definitia »
fasúlă (= fasole) s. f. (pl. fasule) Vezi definitia »
căputătúră, căputătúri, s.f. (înv.) parte a încălțămintei care acoperă zona superioară a labei. Vezi definitia »
PLÁGĂ s. f. 1. rană (deschisă). 2. (fig.) calamitate, flagel; nenorocire. (< lat. plaga) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z