Definita cuvantului bugă
búgă (-gi), s. m. – Taur. Tc. buga (Șeineanu, II, 61). Cuvînt rar, practic nefolosit, cf. buhai.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bugă
butușínă, butușíne, s.f. (reg.) retezătură de copac, de o palmă; buturugă. Vezi definitia »
adiționálă (convorbire) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. adiționálei; pl. adiționále Vezi definitia »
AEROELECTRÓNICĂ s. f. avionică. (< fr. aéroélectronique) Vezi definitia »
uscătură, uscături s. f. (șc.) elev sau student submediocru / slab. Vezi definitia »
LIVĂNȚÍCĂ s. f. v. levănțică. Vezi definitia »