Definita cuvantului morală
MORÁLĂ s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care cuprinde anumite idei, concepții, convingeri privind normele de conviețuire și de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei și față de societate. 2. (Fam.) Mustrare, dojană. 3. Parte a unei fabule care conține o învățătură; concluzie moralizatoare desprinsă dintr-o scriere literară. [Cf. fr. morale, lat. moralis].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu morală
spânzúră s.f. (înv.) ceas de perete; pendul. Vezi definitia »
MACARONÁDĂ s.f. Poezie în stil macaronic. [Cf. fr. maccaronée, it. maccheronea, prin confuzie cu it. maccheronata]. Vezi definitia »
HALÉNĂ s. f. (Livr.) Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine. Vezi definitia »
léșnică (-ce), s. f. – 1. Ambuscadă, cursă. – 2. Plasă, năvod. – Var. leșnic. Mag. les „cursă” (Tiktin; Scriban), cf. aleș. Vezi definitia »
ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din fr. aphte, lat. aphtae. Vezi definitia »