Definita cuvantului rănțui
rănțuí, pers. 3 sg. rắnțuie, vb. IV (reg.) a se destrăma, a se uza, a se rupe (o haină).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu rănțui
părmăcuí, părmăcuiésc, vb. IV (înv.) a întări cu parmaci. Vezi definitia »
a trage un cui expr. (tox.) a fuma a țigară de marijuana. Vezi definitia »
PARASTUÍ vb. IV. v. parastisi. Vezi definitia »
puțuluí (-uiésc, puțuluít), vb. – A se găti, a se dichisi. Germ. putzen (Candrea). – Der. puțuluială, s. f. (podoabă, curățenie). În Trans., și ironic în alte părți. Vezi definitia »
DURDUÍ, pers. 3 dúrduie, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dudui (2), a hurui. 2. Tranz. fact. A zgudui, a cutremura. – Cf. dudui. Vezi definitia »