BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera boreală, în dreptul căreia trece soarele între 21 martie și 21 aprilie; unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. (Înv.) Mașină de război întrebuințată la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. 2. Dispozitiv mecanic sau manual compus dintr-o piesă grea care acționează prin cădere, folosit la baterea pilonilor, bătucitul pământului, spargerea bucăților mari de fontă etc. ◊ Lovitură de berbec = izbitură a coloanei de lichid într-o conductă, produsă când scurgerea lichidului e oprită brusc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex). Vezi definitia »

FURTUNÁTEC, -Ă adj. v. furtunatic. Vezi definitia »

BÍFTEC, -Ă s. n. friptură din mușchi de vacă, la grătar sau la tigaie. (< fr. bifteck, engl. beef-steak) Vezi definitia »

VARÉC s. n. algă brună aruncată de valuri pe țărmul mării, ca îngrășământ, la fabricarea sodei etc. (< fr. varech) Vezi definitia »

BREC¹, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Din fr., engl. break. Vezi definitia »