APOGIATÚRĂ, apogiaturi, s. f. Ornament melodic care constă dintr-unul sau mai multe sunete secundare care precedă sunetul principal (aflat la altă înălțime). [Pr.: -gi-a-] – Din it. appoggiatura. Vezi definitia »

ACETAMÍDĂ s.f. Amidă a acidului acetic. [< fr. acétamide]. Vezi definitia »

haladúdă, haladúde, s.f. (reg.) femeie grăsulie și voinică. Vezi definitia »

RÚDĂ¹, rude, s. f. 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele. Pe rudă (și) pe sâmânță = a) pe toți, fără excepție, până la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, viță. 2. (Pop.) Soi, sămânță de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De rudă = de prăsilă, de reproducție. Berbec de rudă. – Din bg. roda. Vezi definitia »

MISTÉLĂ s. f. Must de struguri la care s-a adăugat alcool (de vin) în scopul opririi fermentației. – Din fr. mistelle. Vezi definitia »