URDINÍȘ, urdinișuri, s. n. Deschizătură îngustă într-un stup, pe unde ies și intră albinele. – Urdina + suf. -iș. Vezi definitia »

SITĂRÚȘ, sităruși, s. m. Diminutiv al lui sitar¹. – Sitar¹ + suf. -uș. Vezi definitia »

baș s. m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. Vezi definitia »

OBRINTÍȘ, obrintișuri, s. n. (Reg.) Obrinteală. – Din obrinti + suf. -iș. Vezi definitia »

ARMENIȘ, com. în jud. Caraș-Severin, pe Timiș; 3.259 loc. (1991). Expl. de feldspat. Stație de c. f. Vezi definitia »