tîrnáț (tîrnațuri), s. n. – Pridvor, cerdac deschis al fațadei sau pe două sau trei laturi ale casei. Mag. tornác (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 162), cf. cr., slov. trnac, rut. tornac. Der. din lat. internatĭum (Philippide, Principii, 44) nu este posibilă. Mai ales în Trans. Vezi definitia »

HUHURÉȚ, huhuréți, s. m. (Var.) Huhurez. (cf. huhurez) Vezi definitia »

PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. Vezi definitia »

prănicúț, prănicúțuri, s.n. (reg.) pranic (v.) mai mic. Vezi definitia »

PÂRÂÚȚ, pârâuțe, s. n. Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț. Vezi definitia »