HOMEOSTÁZĂ, homeostaze, s. f. Proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele³ mediului intern; homeostazie. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéostase. Vezi definitia »

CETINĂ (‹ bg., scr.) s. f. 1. Ramură de conifere. 2. Cetină-de-negi = arbust din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate foarte ramificate, frunze solzoase și flori unisexuate sau hermafrodite (Juniperus sabina); area areal restrîns la Cheile Bicazului, M-ții Vrancei, versanții dinspre Oltenia ai Carpaților Meridionali, M-ții Apuseni; se cultivă în grădini ca arbust decorativ; este otrăvitor. Vezi definitia »

ALBORÁDĂ s. f. cântare în onoarea și sub fereastra cuiva în zori; albadă, aubadă. (< sp. alborada) Vezi definitia »

ETMOIDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei etmoidale. [< fr. ethmoïdite]. Vezi definitia »

ANEMOFÍLĂ, anemofile, s.f. – V. anemofil [DEX'98] Vezi definitia »