tălpíță, tălpíțe, s.f. (reg.) 1. tălpig (1). 2. chingă la războiul de țesut. 3. laviță în casele țărănești. Vezi definitia »

DIRECTÍVĂ s. f. 1. instrucțiune generală, îndrumare dată de un organ superior organelor în subordine. ◊ document al unui partid politic cuprinzând principalele orientări și obiective programatice. 2. (inform.) instrucțiune a unui program. (< fr. directive) Vezi definitia »

TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit¹. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală. Vezi definitia »

ÎNRÂURÍTĂ, înrâurite sf. (Înv.) Înrâurire. – V. înrâuri. Vezi definitia »

GHIÓȘĂ, ghioșe, s. f. Daltă subțire, folosită la gravarea pe pietre litografice sau pe plăci metalice. [Pr.: ghi-o-] – Din fr. guilloche. Vezi definitia »