Definita cuvantului bifurcare
BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca; (concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație. – V. bifurca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bifurcare
DEJIVRÁRE s.f. v. degivrare. Vezi definitia »
REAMPLASÁRE s.f. Acțiunea de a reamplasa și rezultatul ei. [< reamplasa]. Vezi definitia »
ÎNGRIJORÁRE, îngrijorări, s. f. Starea omului îngrijorat; grijă; temere, neliniște, îngrijare. – V. îngrijora. Vezi definitia »
GESTIONÁRE, gestionări, s. f. Acțiunea de a gestiona și rezultatul ei. [Pr.: -ti-o-] – V. gestiona. Vezi definitia »
PURISÁRE s. f. v. purisa. [DAR] Vezi definitia »