șoávă², șoáve, s.f. (reg.) 1. surpătură de teren produsă de ape. 2. vale strâmtă și adâncă. 3. (fig.; în sintagmă) pălărie șoavă = pălărie cu borul mare și lăsat în jos. Vezi definitia »

BLÁZĂ s. f. Parte a unei instalații de distilare în formă de recipient, în care se introduce amestecul distilat. – Din germ. Blase. Vezi definitia »

neghínă (neghíne), s. f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg și negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, știrbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai ușoară nici explicația prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Pușcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniță, s. f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »

(?) COPENEÁȚĂ, copenețe, s.f. Cutiuță (ex.: cutia pentru chibrituri) Vezi definitia »

floránță s.f. (înv.) mătase ușoară pentru căptușeală. Vezi definitia »