BÓNGOS s. n. instrument muzical de percuție, de origine cubaneză, alcătuit dintr-o pereche de tobe mici, în orchestra de jaz și în cea simfonică. (< sp. bongos) Vezi definitia »

IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ adj. fără respect; necuviincios. (< fr. irrévérencieux) Vezi definitia »

MĂNÓS, -OÁSĂ, mănoși, -oase, adj. 1. (Despre pământ) 1. Care dă rod bogat; fertil, roditor. ♦ (Despre recolte) Îmbelșugat, bogat. 2. (Despre vaci) Care dă lapte mult și bun. 3. Fig. Care aduce câștig mare; rentabil, bănos. – Mană + suf. -os. Vezi definitia »

sălcós, -oásă, adj. (înv. și reg.; despre terenuri) 1. care este acoperit cu sălcii, plin de sălcii. 2. cu gust neplăcut, fad, insipid, leșietic, leșios. Vezi definitia »

BUDACU DE JOS, com. în jud. Bistrița-Năsăud; 2.676 loc. (1991). Biserică (sec. 16). Biserică (sec. 18), în satul Monariu. Biserică (sec. 15; 18), în satul Jelna. Vezi definitia »