DISCREȚIONÁR, -Ă adj. 1. arbitrar. 2. care are prin lege libertate de acțiune. ♦ puteri ĕ = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii. (< fr. discrétionnaire) Vezi definitia »

VERNACULÁR, -Ă adj. indigen. ♦ limbă vernaculară = limbă indigenă, proprie unei țări, unei regiuni. (< fr. vernaculaire) Vezi definitia »

RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire. Vezi definitia »

ANCILÁR, -Ă adj. Referitor la servitori. [Cf. fr. ancillaire < lat. ancilla]. Vezi definitia »

HEBDOMADÁR, -Ă, hebdomadari, -e, adj., s. n. (Publicație) care apare o dată pe săptămână; săptămânal. [Var.: ebdomadár, -ă adj., s. n.] – Din fr. hebdomadaire. Vezi definitia »