cărîie (-îi), s. f. – Urmă lăsată pe trup de sudoare și murdărie, jeg. Lat. *carōnia, cf. it. carogna, fr. charogne, sp. carroña (REW 1707), toate su sensul primitiv de „cadavru”. Pe lîngă un sens secundar natural, de „puturos” (cf. port. carronho, valenc. carronya și v. engad. karuoñ „leneș”, cu aceeași evoluție a rom. „puturos”), se pare că a existat de asemenea o confuzie cu ideea de „rîie”, al cărei cuvînt este aproape identic, cf. sp. carroñar „a cauza rîia”. Întrucît sp. roña înseamnă firesc și rîie și „jeg”, semantismul nu oferă nici o dificultate pentru rezultatul rom. Vezi definitia »

DEMÍSIE s. f. act prin care cineva renunță la o funcție, la o demnitate etc. (< fr. démission, lat. demissio) Vezi definitia »

MINUȚÍE s.f. (Liv.) Minuțiozitate. [Gen. -iei, var. minuțiune s.f. / cf. fr. minutie, lat. minutia]. Vezi definitia »

CHILURÍE s. f. prezența chilului în urină. (< fr. chylurie) Vezi definitia »

CRIOCLASTÍE s. f. dezagregare a rocilor sub acțiunea repetată și alternativă a înghețului și dezghețului. (< fr. cryoclastie) Vezi definitia »