FIDUCIÁR, -Ă adj. Cu valoare fictivă, bazat pe încredere. ◊ Monedă fiduciară = bani de hârtie cu o valoare convențională și cu putere circulatorie numai în interiorul unei țări; circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. // s.m. Legatar care trebuie să restituie un bun în virtutea unui fideicomis. [Pron. -ci-ar. / < fr. fiduciaire, lat. fiduciarius, cf. fiducia – încredere]. Vezi definitia »

scăunár, scăunári, s.m. (reg.) 1. meseriaș care face scaune. 2. măcelar. Vezi definitia »

BENEFICIÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de ceva. ◊ persoană, întreprindere, instituție pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii. (< fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius) Vezi definitia »

stogár, stogári, s.m. și stogáre, s.n. (reg.) 1. (s.m.) persoană care clădește stoguri. 2. (s.n.) șură. Vezi definitia »

LAMINÁR, -Ă adj. alcătuit din lamele sau straturi paralele. ♦ curgere ~ă = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. (< fr. laminaire) Vezi definitia »