Definita cuvantului muștiuc
MUȘTIÚC s.n. 1. Capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. Piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. [< germ. Mundstück].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu muștiuc
sosúc, sosúcuri, s.n. (înv.) sos. Vezi definitia »
CIURÚC, ciurucuri, s. n. Lucru fără valoare, rămășiță bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ♦ Fig. (Depr.) Om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreț. – Din tc. čürük. Vezi definitia »
CAUCIÚC s.n. 1. Substanță elastică și rezistentă, care se fabrică sintetic sau din sucul unor arbori tropicali originari din America de Sud. 2. Anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, ale trăsurilor, ale bicicletelor etc. [Pron. ca-u-ciuc, pl. -uri. / < fr. caoutchouc, cf. sud-americ. cahuchu]. Vezi definitia »
struc, struci, s.m. (reg.) scândură care leagă talpa saniei de proțap. Vezi definitia »
VĂLĂTÚC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din tăvăluc. Vezi definitia »