TUTELÁR, -Ă adj. care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ organ ~ = organ al administrației de stat sau al unei organizații obștești având în subordine o instituție sau o organizație; autoritate ~ă = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitatea de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. (< fr. tutélaire, lat. tutelaris) Vezi definitia »

mătrăcár, mătrăcári, s.m. (reg.) negustor de donițe, ploști, sare, grâu etc. Vezi definitia »

AXILÁR, -Ă adj. 1. referitor la axilă. 2. situat la axilă. (< fr. axillaire) Vezi definitia »

peticár¹, peticári, s.m. (înv.) 1. persoană care adună petice, cârpe, zdrențe; negustor ambulant de haine vechi; telal. 2. cizmar care pune petice la încălțăminte; cârpaci. Vezi definitia »

SEDIMENTÁR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. ◊ Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Rocă sedimentară = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente. – Din fr. sédimentaire. Vezi definitia »