REVENͲ, revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la o stare anterioară (obișnuită); a-și recăpăta echilibrul sufletesc, forța etc. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir. Vezi definitia »

OSTEOPTERIGIÉNI s. m. pl. clasă de pești cu scheletul osos. (< fr. ostéoptérygiens) Vezi definitia »

BUTURUGENI, com. în jud. Giurgiu; 4.300 loc. (1991). Vezi definitia »

CELLINI, Benvenuto (1500-1571), sculptor, orfevreu, gravor și scriitor italian. În plastică vădește o mare virtuozitate tehnică și înclinare spre manierism (monumentele „Perseu”, „Nimfa de la Fontainebleau” și lucrarea de orfrevărie „Solnița lui Francisc I”). Într-o renumită autobiografie și-a povestit cu vervă viața agitată („Viața lui Benvenuto Cellini, povestită de el însuși”). Vezi definitia »

REUNÍ vb. IV. tr., refl. A (se) aduna, a (se) întruni. [Cf. fr. réunir]. Vezi definitia »