GRAF s.n. (Mat.) 1. Reprezentare grafică a locului geometric al unei funcții. 2. Sistem de cupluri formate prin aplicarea unei mulțimi într-o a doua mulțime sau chiar în ea însăși. ◊ Teoria grafurilor = disciplină al cărei obiect îl constituie proprietățile topologice ale structurii grafurilor. [Pl. -furi. / < fr. graphe, cf. engl. graph(ic formula)]. Vezi definitia »

BATITERMOGRÁF s.n. (Tehn.) Aparat care permite înregistrarea temperaturii apei până la adâncimi de 200 m. [< fr. bathythermographe]. Vezi definitia »

NOMOGRÁF s. m. autor de nomografii (1). (< fr. nomographe) Vezi definitia »

TELEAUTOGRÁF s. n. aparat care permite transmiterea la distanță a scrisului și a desenelor. (< fr. téléautographe, germ. Teleautograph) Vezi definitia »

REOGRÁF s.n. (Fiz.) Aparat destinat înregistrării unei curbe de curent sau de tensiune. [< fr. rhéographe]. Vezi definitia »