ACCELERÁȚIE s.f. Creștere a vitezei unui corp în mișcare într-o unitate de timp. ◊ Accelerația gravitației = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă în vid. [Gen. -iei, var. accelerațiune s.f. / cf. fr. accélération, it. accelerazione, lat. acceleratio]. Vezi definitia »

BIOSTRATONOMÍE s. f. parte a paleontologiei care studiază condițiile în care au fost înglobate în depozitele sedimentare fosilele, de-a lungul erelor geologice. (< germ. Biostratonomie) Vezi definitia »

ANACUZÍE s.f. (Med.) Pierderea totală a auzului; surzenie; cofoză. [< fr. anacousie, cf. gr. an – fără, akociein – a auzi]. Vezi definitia »

ANTISEPSÍE s. f. metodă de combatere a microbilor patogeni și a focarelor de infecție din organism. (< fr. antisepsie) Vezi definitia »

ECOMETRÍE s.f. Operația de măsurare a nivelului unui lichid în sondă. [Gen. -iei. / < fr. échométrie]. Vezi definitia »