CONCLAMÁȚIE s.f. (Ist.) Prima ceremonie funerară la romani, prin care era invocat mortul. [Gen. -iei, var. conclamațiune s.f. / < lat. conclamatio, cf. fr. conclamation]. Vezi definitia »

EXECÚȚIE s. f. 1. executare. 2. încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. (< fr. exécution) Vezi definitia »

PLANÁȚIE s. f. proces de netezire a regiunilor înalte și accidentate ale scoarței terestre datorită factorilor modificatori externi. (< fr., engl. planation) Vezi definitia »

VEGETÁȚIE, vegetații, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, țară etc., distribuite și asociate după anumite condiții naturale; mulțime de plante. 2. Excrescență care se formează, se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor; polip. [Var.: vegetațiúne s. f.] – Din fr. végétation, lat. vegetatio, -onis. Vezi definitia »

NOTIFICÁȚIE, notificații, s. f. Act, document prin care se notifică ceva. ♦ Înștiințare oficială scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, cu scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificare. [Var.: notificațiúne s. f.] – Din fr. notification. Vezi definitia »