ȘABLÓN s. n. 1. model, tipar după care se poate face o piesă etc. ◊ instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile ori unghiurile unor piese în curs de fabricație. 2. piesă având însemnate anumite dimensiuni, după care se reglează războiul de țesut. 3. tip de subiect, acțiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat și a cărui reluare dovedește incapacitatea de invenție a autorului. 4. (fig.) formulă stereotipă; clișeu verbal. (< germ. Schablone) Vezi definitia »

HIPOFÓN, -Ă adj. Referitor la hipofonie. [< fr. hypophone]. Vezi definitia »

CARBOCATIÓN s. m. ion la un atom de carbon având trei covalențe la o sarcină pozitivă, datorită unui deficit de electroni. (< fr. carbocation) Vezi definitia »

CHANSON ANSÓN/ s. n. compoziție vocală polifonică, cu text francez, ajunsă la înflorire în epoca Renașterii. (< fr. chanson) Vezi definitia »

culión (culioáne), s. n. – Potcap caracteristic călugărilor ortodocși. Ngr. ϰουϰουλιόν (sec. XIX). Înainte se folosea și forma cuculiu, a aceluiași cuvînt gr., cf. cucui. Vezi definitia »