CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor. Vezi definitia »

ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE adj. cu idei conservatoare exagerate. (< ultra- + conservator) Vezi definitia »

prosperătór, prosperătoáre, adj. (înv.) care prosperă. Vezi definitia »

INDICATÓR, -OÁRE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. Adj. Care indică, care face cunoscut. II.1. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc. ◊ Indicator de pantă = inclinometru. Indicator de acord; ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care servește la indicarea direcției, distanței sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tipărit care servește ca îndrumător într-un anumit domeniu. Indicator de prețuri. 5. S. m. Substanță cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice. – Din fr. indicateur. Vezi definitia »

LICHIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face lichidarea unei întreprinderi, a unei bănci etc. [Cf. fr. liquidateur]. Vezi definitia »