RUGINÍU, -ÍE, ruginii, adj. De culoarea ruginii. – Rugină + suf. -iu. Vezi definitia »

PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. ◊ Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium. Vezi definitia »

iazagíu, iazagíi, s.m. (înv.) secretar turc, diac, grămătic, logofăt, pisar, uricar. Vezi definitia »

ZMEURÍU, -ÍE, zmeurii, adj. De culoarea zmeurii; roșiatic. [Pr.: zme-u-] – Zmeură + suf. -iu. Vezi definitia »

CÂRMÂZÍU, -ÍE, cârmâzii, adj. (Pop.) Roșu-viu; stacojiu. – Cârmâz + suf. -iu. Vezi definitia »