SEABORGIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 106, produs în mod artificial. [Pr.: sibórgiu – Sb.: Sg] (cf. engl. seaborgium < n. pr. Glenn T. Seaborg = chimist american, a colaborat la descoperirea a zece elemente transuranice; 1994) [MW] Vezi definitia »

a da afară muștele din Cișmigiu / din Herăstrău expr. a lenevi, a trândăvi. Vezi definitia »

EPISCÉNIU s. n. construcție ca un etaj superior deasupra scenei, în teatrele antice. (< fr. épiscénium, lat. episcenium) Vezi definitia »

FROTÍU s.n. Preparat întins pe o lamă pentru a fi cercetat la microscop. [Var. froti s.n. / < fr. frottis]. Vezi definitia »

lefteriu, lefterii s. m. persoană aflată în criză de bani. Vezi definitia »