HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau despre sufixe) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique. Vezi definitia »

CLÁSIC, -Ă adj. 1. Referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic antichității greco-latine. ♦ Conform normelor artei antice greco-latine. 2. Privitor la clasicism (1). 3. (Despre o lucrare, o operă de artă) Care servește ca model de perfecțiune, ajuns la perfecțiune. ♦ (și s.m.; despre scriitori, artiști etc.) Care aparține clasicismului greco-latin sau francez; considerat perfect, care a atins un înalt nivel de perfecțiune, care aparține unei epoci considerate perfectă, model. 4. Care are loc în mod obișnuit în anumite circumstanțe; obișnuit; tipic, caracteristic. [Cf. fr. classique, it. classico, lat. classicus]. Vezi definitia »

DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique. Vezi definitia »

DEȘÉRTIC, -Ă adj. Care aparține deșertului. [Var. dezertic, -ă adj. / < fr. désertique]. Vezi definitia »

PERICÁRDIC, -Ă adj. Al pericardului. [< fr. péricardique]. Vezi definitia »