Definita cuvantului buimac
buimác (buimácă), adj. – Tulburat, amețit, năuc. Origine necunoscută. Legat fără îndoială de bui și buiac, chiar dacă lipsește etimonul exact (Cihac, II, 31). Este puțin probabilă ipoteza lui Scriban, întemeiată pe tc. buyunmak „a crește”. – Der. buimăci, vb. (a zăpăci, a ameți, a tulbura); buimăceală, s. f. (năuceală, stupoare); buimăcie, s. f. (rar, năuceală); buimatec, adj. (rar, năuc, prostit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buimac
sârbác, -ă, s.m. și f. (înv.) sârb. Vezi definitia »
mutfác, mutfácuri, s.n. (înv.) bucurie a sultanului sau a unui pașă; provizii de miere, ceară, unt, pentru serai. Vezi definitia »
1.Ortac Vezi definitia »
RUSNÁC, rusnáci, s.m. Rutean; p. ext. rus. Vezi definitia »
AMINOLÁC s. n. rășină sintetică pe bază de formol și uree, folosit la fabricarea lacurilor. (n. com.) Vezi definitia »