Definita cuvantului buiurdiu
buiurdíu (-íe), s.n – (Înv.) Ordin, decret. – Var. buiuruldiu, buiurultiu, buiurlău, buiurdismă. Tc. buyur(ul)du „ordin dat de un guvernator de provincie” (Șeineanu, III, 22); ultima var. din ngr. μουπγιουρντισμα. – Der. buiurdusi (var. buiurdi), vb. (a confirma prin decret, a comunica oficial), din tc. buyurmak, aorist buyurdy, sau din ngr. μουπγιουρντίζω, care provine din tc. (Gáldi 156).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buiurdiu
VALETUDINÁRIU s.n. Infirmerie într-o mare casă romană. ♦ Spital al unei tabere romane. [pron. -riu. / < lat. valetudinarium]. Vezi definitia »
NOVATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la novație. [< fr. novatoire]. Vezi definitia »
BILIARGÍU, biliargii, s. m. (Rar) Jucător (pasionat) de biliard. [Pr.: -li-ar-] – Din biliard + suf. -giu. Vezi definitia »
BRĂILOIU, Constantin (1893-1958, n. București), muzicolog, folclorist și compozitor român. M. coresp. al Acad. (1946). Prof. univ. la București. Întemeietor al Arhivei de Folclor a Societății Compozitorilor Români din București și al arhivelor internaționale de muzică populară din Geneva. Muzică de cameră, instrumentală și vocală. Studii de etnomuzicologie („Muzica populară românească”), culegeri de melodii populare. A dezvoltat cercetarea în spirit științific a folclorului românesc. Unul dintre inițiatorii etnomuzicologiei mondiale. Vezi definitia »
ipopsifíu, ipopsifíi, s.m. (înv.) candidat la episcopie. Vezi definitia »