berbánt (berbánți), s. m. – Hoț, pungaș, șarlatan. – Var. (Mold.) birbant. Mr. birbantu. It. birbante (› sp. bergante), prin intermediul ngr. μπερμπάντης (DAR); cf. și tc. berbad, bg. berbant(in). Dicționarele iau în considerație de obicei exclusiv accepția secundară de „crai, bărbat afemeiat”; sensul primar este curent, totuși, în limba romanticilor. Der. berbanterie, s. f. (hoție, șarlatanie); berbantlîc, s. n. (pungășie, șarlatanie), cu suf. tc., ca bg. berbantlyk. Vezi definitia »

ADOLESCÉNT, -Ă, adolescenți, -te, s. m. și f. Persoană care este la vârsta adolescenței. – Din fr. adolescent, lat. adolescens, -ntis. Vezi definitia »

DEVIÁNT, -Ă adj. (Despre oameni) Care are o conduită de devianță. [Pron. -vi-ant. / < fr. déviant]. Vezi definitia »

neutralizant Vezi definitia »

INCUMBÉNT, -Ă adj. (bot.; despre organe) culcat pe un alt organ, fără să concrească cu acesta. (< engl. incumbent, lat. incumbens) Vezi definitia »