CACOLALÍE s. f. limbaj agramat, neintiligibil, plin de cacofonii. (< fr. cacolalie) Vezi definitia »

STROBOSCOPÍE s. f. (Fiz.) Metodă de observare a corpurilor aflate în mișcare periodică. – Din fr. stroboscopie. Vezi definitia »

BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac. – Din burlac + suf. -ie. Vezi definitia »

DECLAMÁȚIE s.f. 1. Arta de a declama. 2. Vorbire emfatică. [Gen. -iei, var. declamațiune s.f. / cf. fr. déclamation, it. declamazione, lat. declamatio]. Vezi definitia »

TEORÍE s. f. 1. ansamblu de ipoteze, legi și concepte organizate într-un sistem logic care descriu și explică un domeniu al realității obiective sau al conștiinței sociale. 2. ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică. ♦ ă literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc. ◊ lecție de instruire militară. 3. cunoaștere speculativă, ideală, independentă de aplicații. (< fr. théorie, lat., gr. theoria, germ. Theorie) Vezi definitia »