veveriță, veverițe s. f. prostituată. Vezi definitia »

SLÚJBĂ, slujbe, s. f. I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcție, post. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) în slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză. (Înv.) A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Pop.) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcină, însărcinare. ♦ (Înv.) Serviciu făcut cuiva. II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. služĩba. Vezi definitia »

ERITROCITÓZĂ s.f. Poliglobulie. [< fr. érythrocytose]. Vezi definitia »

vătășíță s. f., g.-d. art. vătășíței; pl. vătășíțe Vezi definitia »

ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă. – Din ardelean + suf. -că. Vezi definitia »