ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. – Înfunda + suf. -ătură. Vezi definitia »

ANTÍCVĂ/ANTÍCVA s. n. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferită, inspirate de inscripțiile de pe monumentele Romei antice. (< germ. Antiqua) Vezi definitia »

CREATINÍNĂ s. f. Derivat al creatinei, care se găsește în sânge și în urină. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créatinine. Vezi definitia »

CANELÚRĂ, caneluri, s. f. 1. Șanț îngust care brăzdează vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc.; șanț pe suprafața pieselor unor mașini, servind la îmbucarea cu alte piese; nut (1). 2. Fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore. – Din fr. cannelure. Vezi definitia »

INFRUCTESCÉNȚĂ s.f. (Bot.) Gruparea mai multor fructe la un loc. [Cf. fr. infrutescence]. Vezi definitia »