UVÁLĂ s.f. Formă carstică de suprafață, alungită, puțin adâncă, din unirea mai multor doline. (cf. fr. ouvala, germ. Uvala) Vezi definitia »

ALGÉBRĂ s. f. ramură a matematicii care studiază generalizările operațiilor aritmetice. (< fr. algèbre, lat. algebra) Vezi definitia »

COLEOPTÓZĂ s.f. (Med.) Prolaps al vaginului. [Pron. -le-op-. / < fr. coléoptose]. Vezi definitia »

măsălaríță, măsălaríțe, s.f. (reg.) ștergar de împodobit pereții în casele țărănești. Vezi definitia »

TOLERÁNȚĂ s.f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = bordel, lupanar. 2. Obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea, de la măsura, de la calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc. ♦ (Tehn.) Diferența dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. [Cf. fr. tolérance]. Vezi definitia »