Definita cuvantului săblăzni
săblăzní, săblăznésc, vb. IV (înv.) 1. a (se) abate de la calea morală, a duce sau a cădea în ispită, în păcat; a greși. 2. (refl.) a ejacula, a avea poluție. 3. (refl.) a nu recunoaște ca atare, a (se) necăji.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu săblăzni
ademení (ademenésc, ademenít), vb. – 1. A înșela. – 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adomany „corupere, mită”, de unde în Trans. de N. adămană „ademenire” (DAR). În vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneală, s. f. (ademenire); ademenitor, adj. (seducător, ispititor). Vezi definitia »
ZDRĂVENÍ, zdrăvenésc, vb. IV. 1. Refl. (Var.) Înzdrăveni. 2. Intranz. (Banat, Trans. de V.) A strănuta. (din zdravăn; sensul al doilea se explică prin formula zdravăn = sănătos, care li se spune celor care strănută) Vezi definitia »
ÎNDRĂZNÍ, îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (înv. „a îndrăzni” < sl.). Vezi definitia »
flecní, flecnésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) închega. 2. a lovi, a trage pumni cuiva, a bate. 3. (fig.) a se ameți (de băutură), a se chercheli, a se îmbăta. Vezi definitia »
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. Vezi definitia »