VEGETÁȚIE s. f. 1. creștere, dezvoltare a plantelor; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. totalitatea plantelor și a fitocenozelor care populează un anumit teritoriu. 3. (med.; pl.) excrescențe patologice care se formează la suprafața unui organ. (< fr. végétation, lat. vegetatio) Vezi definitia »

HIDROESTEZÍE s. f. sensibilitate față de apă. (< fr. hydroesthésie) Vezi definitia »

RINOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază bolile nasului. [Gen. -iei. / < fr. rhinologie, cf. gr. rhis – nas, logos – studiu]. Vezi definitia »

pensionăríe s.f. (înv.) situația celui care a ieșit la pensie. Vezi definitia »

CULMINÁȚIE, culminații, s. f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. – Din fr. culmination. Vezi definitia »