peniceá s.f. (pop.) pană mică, penișoară. Vezi definitia »

TÂLHĂREÁ, tâlhărele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Tâlhar + suf. -ea. Vezi definitia »

DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a. Vezi definitia »

Administrarea unui medicament lichid prin pulverizari nazale sau bucale. Nebulizarile sunt indicate in cursul unor boli respiratorii cronice: astm, mucoviscidioza, bronsiectazie (dilatare a bronhiilor). Medicamentele (antibioticele, de exemplu) sunt atunci administrate cu ajutorul unui aparat, numit nebulizator, fie pneumatic, fie cu ultrasunete. Nebulizatoarele pulverizeaza produsul (nebulizatul) prin intermediul unei masti pe care subiectul si-o aplica pe fata. In timpul nebulizarii, respiratia pacientului trebuie sa fie ampla, cu scopul ca cea mai mare cantitate posibila de produs sa poata fi depusa in caile sale respiratorii. Vezi definitia »

conțineá (-n, -út), vb. – A cuprinde, a avea în interior, a fi umplut cu. Lat. continere (sec. XIX), adaptat la conj. lui a ținea. – Der. conținut, s. n. (cuprins); continent, s. n., din fr. continent; continență, s. f.; incontinență, s. f., din fr. Vezi definitia »