HOMEÓZĂ s. f. heteromorfoză la care, în cursul ontogeniei ori al regenerării, în locul unui organ sau țesut se formează un altul, de altă natură. (< fr. homéosis) Vezi definitia »

RÁȘPILĂ s. f. v. rașpel. Vezi definitia »

iúncă s.f. (reg.) mireasă. Vezi definitia »

FISÚRĂ, fisuri, s. f. Crăpătură îngustă, plesnitură la suprafața sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). – Din fr. fissure, lat. fissura. Vezi definitia »

SILVOTÉHNICĂ s.f. Aplicarea în practică, pe scară de producție, a rezultatelor obținute de știința silvică în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. [Gen. -cii. / cf. lat. silva – pădure, gr. techne – meșteșug]. Vezi definitia »